1. Ce sunt antonimele?

2. Ce fel de cuvinte pot intra în relații antonimice?

3. Care este diferența dintre dicționar și antonime contextuale?

În lumea din jurul nostru, identificăm obiecte, semne, acțiuni care au proprietăți direct opuse: zi - noapte, absent - prezent, ascuțit - plictisitor.

Cuvintele care desemnează astfel de semne, obiecte și acțiuni sunt numite antonime. Au sensuri lexicale opuse, care au o caracteristică semantică comună. De exemplu, gust: amar - dulce, timp: ieri - azi, spațiu: subteran - suprateran.

Cuvintele sunt percepute ca antonime atunci când sunt folosite în același context, de exemplu: Un vechi prieten este mai bun decât doi noi. Împerecherea utilizării este cel mai important semn al antonimiei lexicale.

Majoritatea cuvintelor nu au antonime. Cuvintele formează perechi antonimice dacă semnificațiile lor lexicale denotă calitate (scurt - lung) sau opoziție absolută (prindere - eliberare).

Antonimele se găsesc printre substantive (zi - noapte), adjective (uscat - umed), verbe (cădere - ridicare) și adverbe (înainte - acum).

Antonimele pot forma cuiburi, de exemplu: uscat - umed, uscat - umed, uscat - umed, uscat - umed, uscat - umed, uscat - umed; sosire - plecare, sosire - plecare; găsi - pierdere, găsi - pierde, găsi - pierde.

După structura lor, antonimele pot fi de rădăcini diferite și de aceeași rădăcină, de exemplu: decola - cădea, intern - extern, vino - pleacă, câștigă - pierde. Printre antonimele de aceeași rădăcină se numără cuvinte fără prefixul nu- și cu prefixul nu-, de exemplu: frumos - urât, plăcut - neplăcut.

Antonimia cuvintelor este asociată cu polisemia cuvântului: diferite sensuri lexicale ale cuvântului au propriile lor antonime, de exemplu: proaspăt - învechit (pâine), proaspăt - vechi (revista), proaspăt - murdar (cămașă).

Orice stil funcțional folosește opoziție contrastantă. Antonimele sunt folosite ca unul dintre mijloacele de a crea contrast. Această tehnică este larg reprezentată în proverbe, de exemplu: Învățarea este lumină, iar ignoranța este întuneric; Cei bine hrăniți nu-i pot înțelege pe cei flămând.

Exercițiul 310.

Copiați aforismele lui Alisher Navoi, subliniați antonimele din ele, selectați sinonime pentru fiecare dintre ele și scrieți-le lângă antonime.

1. Nu poți face bine și rău să se întâmple.

Nu poți prinde două bărci deodată.

2. Așa cum un fruct are miez și coajă,

Așa și cu oamenii: există un prieten și există și un dușman.

3. Cei care sunt obișnuiți să amestece minciuna cu cuvântul adevărului,

Își va strica gura: limba este dată de natură pentru adevăr.

Exercițiul 311.

Găsiți sinonime și antonime pentru diferitele sensuri ale următoarelor cuvinte.

Bătrân, subțire, dur, puternic, sălbatic.

Exercițiul 312.

Selectați posibile antonime pentru diferitele sensuri ale cuvintelor din această serie sinonimă. Sunt aceste antonime sinonime între ele?

a) mare, mare, imens, imens, colosal, grandios, gigantic, incomensurabil, gigantic;

b) rău, rău, rău, urât, ticălos, dezgustător, dezgustător, deloc bun, dezgustător, neplăcut.

Exercițiul 313.

Stabiliți care dintre antonime denotă obiecte și fenomene opuse, semne și calități, aprecieri, acțiuni, sentimente și stări.

1. Suntem tot aceiași: întreaga lume este o țară străină pentru noi, patria noastră este satul țarului. (A. Pușkin) 2. Sub el este un șuvoi de azur mai deschis, deasupra lui este o rază de soare aurie, iar el, răzvrătit, cere furtună, de parcă e pace în furtuni! (M. Lermontov) 3. Suntem rușinos de indiferenți la bine și la rău la începutul câmpului ne ofilim fără luptă. (M. Lermontov) 4. Amândoi urâm și iubim întâmplător, fără a sacrifica nimic nici mâniei, nici iubirii, și un fel de frig secret domnește în suflet, când focul fierbe în sânge. (M. Lermontov) 5. Versul tău, ca duhul lui Dumnezeu, plutea deasupra mulțimii și, răsunând cu gânduri nobile, răsuna ca un clopot pe un turn de veche în zilele de sărbători și necazuri ale poporului. (M. Lermontov) 6. Și au trecut mulți ani în tăcere; dar rătăcitorul obosit din pământul străin, cu pieptul arzător spre umezeala înghețată, nu se închinase încă sub tabernacolul verde. (M. Lermontov) 7. El însuși este gras, artiștii lui sunt slabi. (A. Griboyedov)

Exercițiul 314.

Notează propozițiile. Subliniați antonimele.

1. Cine este de vină și cine are dreptate nu trebuie să judecăm. 2. În ochii ei este lumină, ca în cer, în sufletul ei este întuneric, ca în mare. (M. Lermontov). 3. Toate acestea ar fi amuzante dacă nu ar fi atât de trist. (M. Lermontov). 4. Cu toții suntem uneori ca niște copii: des râdem și plângem. Am avut partea noastră de bucurii și eșecuri. (S. Yesenin). 5. Nu ar exista fericire, dar nenorocirea ar ajuta (Proverb).

Exercițiul 315.

Gandeste-te la asta. Care este rolul artistic al antonimelor în poezie.

Prietenul meu credincios! Dușmanul meu este perfid!

Regele meu! Sclavul meu! Limba maternă!

Poeziile mele sunt ca fumul de altar!

Ca o provocare furioasă - strigătul meu!

Nu există limite pentru perseverența mea!

Tu ești în eternitate, eu sunt în zile scurte.

Dar totuși, ca magician, supune-te mie

Sau transformă nebunul în praf!

Dar câștigătorul este învins,

Voi cădea în egală măsură înaintea ta:

Tu ești răzbunătorul meu, ești salvatorul meu...

„ este de origine greacă și este tradus ca „contranume”.

Antonimele sunt cuvinte cu semnificații opuse care le exprimă folosind conexiuni paradigmatice.

Antonimele sunt un fenomen al limbajului foarte interesant, deoarece... în mintea umană sunt stocate sub forma unei perechi anonime.

În ciuda faptului că antonimele sunt opuse între ele cu tot conținutul lor, structura lor semantică este foarte omogenă. De regulă, antonimele diferă într-o caracteristică diferențială.

De exemplu, o pereche de antonime „-” are caracteristici semantice comune (calitate, stare de spirit) și doar una diferențială (dispoziție pozitivă și negativă).

Datorită omogenității structurii semantice, antonimele au o combinabilitate aproape complet identică.

Tipuri de antonime

Există 2 tipuri de antonime:

1) cu mai multe rădăcini și cu o singură rădăcină.

Antonimele cu o singură rădăcină formează de obicei cuvinte fără prefix și prefixate. Exemple: prieten - dușman; rău - nu rău; intra - ieși; se apropie - se îndepărtează.

Antonimele cu rădăcini diferite sunt complet diferite în aspectul lor. Exemple: învechit - proaspăt; viață moarte.

2) antonime graduale, negradate și vectoriale.

Antonimele graduale exprimă opoziție, ceea ce presupune existența unor etape intermediare între două puncte extreme. Exemple: genial - talentat - dotat - abilități medii - mediocru - mediocru; - capabil - inteligent - inteligent - abilități medii - prost - limitat - prost - prost.

Antonimele non-graduale denumesc concepte între care nu există și nu poate fi un grad intermediar. Exemple: adevărat - fals; viu - mort; liber - ocupat; căsătorit - necăsătorit.

Antonimele vectoriale denotă direcția opusă a acțiunilor, semnelor, calităților și proprietăților. Exemple: uita - aminteste-ti; crestere - scadere; suporter – adversar.

Dacă nu puteți găsi un antonim pentru un cuvânt și încercările de căutare în dicționar nu reușesc, ar trebui să vă gândiți: poate acest cuvânt nu are un antonim prin definiție?

Antonimele (de la gr. anti - împotriva, onyma - nume) sunt cuvinte ale unei părți de vorbire care au sensuri opuse corelate între ele. De exemplu, cuvintele „aduceți împreună” și „depărtați” au o componentă comună care înseamnă „a se deplasa într-o anumită direcție în raport cu orice obiect”, pe baza căreia apare contrastul dintre „de la” și „spre”. Cuvintele care au nu există o componentă comună a sensului. Din aceasta rezultă clar că nu toate cuvintele au antonime. Astfel, antonimele nu pot fi asociate cu nume proprii (Pavel Cicikov), cu un sens specific (cameră, televizor), numeral (al treilea, al douăzecilea). Cel mai adesea, opoziția are loc pe baza calităților (fără scrupule - cinstit, deschis - întunecat), cantități (multe - puține), timp (devreme - târziu,

Antonymy (student)

Antonimie

Conceptul de antonimie

Tipuri de Antonime

Legătura dintre antonimie și polisemie și sinonimie

Literatură

_____________________________________________________________

Conceptul de antonimie

Antonimie– opoziția de sensuri ale unităților lingvistice de același nivel de limbaj: cuvinte, morfeme, structuri sintactice [ERYA, p. 29].

Antonime(greacă anti – „împotriva” și onimă„nume”) sunt cuvinte ale aceleiași părți de vorbire care au opus sensuri [LES, p. 36].

sarac bogat

sarac bogat

sărăcia – bogăție

săraci – îmbogăți-te

dimineata seara

dimineata seara

înainte de zori – înainte de seară

dimineata seara

Antonimia presupune prezența calitativului semn,capabil să variezeși ajunge la opus. În sensurile antonimelor există obligatoriu sunt comune semne care le adună împreună, creând o bază pentru opoziție și semne distinctiv, specific[Reformatsky, p. 101].

Ei intră în relații antonimice nu toate cuvintele. Nu au antonime nume proprii, substantive cu valori specifice (masă, scaun, mână, cap), numerale, cel mai pronume(eu, tu, cine).

Formă de antonime perechi anonime(mai des) și ranguri:

inteligent – ​​capabil – mediocru – prost – prost.

Tipuri de Antonime

Există mai multe clasificări de antonime:

după tipul opusului,

prin gradul opus,

prin consolidarea în sistemul lingvistic,

după structură (structurală).

2.1. Clasificare după tipul opusului,exprimată prin antonime

1) Antonime graduale

Astfel de antonime exprimă calitate superioară(tejghea< лат. contrarius‘opus’) opus. Între membrii extremi ai unei perechi anonime există element intermediar (de mijloc).:

mare - mic -mic ;

Fierbinte – cald – rece – rece ;

frumoasa – … – urât ;

sus – (mijloc) – jos.

Elementul intermediar poate fi presupus:

aspru – Ø – blând

Lipsa unui LE special în limbă pentru un termen intermediar pot fi compensate descriptiv:

nu foarte nepoliticos[Alefirenko, p. 223].

Antonime suplimentare

Antonime de acest tip expres contradictoriu(lat. contradictorius„controversat”), sau complementar(lat. complementum ‘complement’) opus.

Adesea nu există nimic între extreme. Negarea unuia este afirmarea celuilalt:

Poate sa -Nu - Poate sa= imposibil,

văzător –Nu - văzător= orb,

căsătorit - necăsătorit,

viu - mort,

împreună – separat,

respecta - încalcă.

Se poate remarca faptul că, în unele exemple clasice de antonime suplimentare, elementele de mijloc există încă: văzător –cu deficiențe de vedere – pe jumătate orb - ORB. Cu toate acestea, lucrul fundamental este că atunci când este negat obținem membrul opus al perechii: Nu - văzător= orb;Nu -orb = văzător. Acest lucru nu este valabil pentru antonime treptate: mare – Nu mare ≠mic ; Fierbinte – Nu fierbinte ≠ rece .

antonime vectoriale

(expres direcție opusă acțiuni, stări, semne):

vino - depărtează-te,

permite - interzice,

aprinde - stinge,

defensiv - ofensiv,

atac - contraatac,

urcare – coborâre.

Conversii

Conversie(din lat. conversio„schimbare, transformare”) inversarea unui enunţ- exprimarea aceleiași acțiuni sau atitudini în direcții inverse - de la un participant la situație la altul și invers:

CU studentînchiriază examen. ↔ Profesoracceptă examen.

Turnse odihnește pe fundație. ↔ fundațiesuporturi turn.

Fratemai batran surori. ↔ soră sub frate

Vanzator comercializează imagine. ↔ Cumpărător cumpără imagine.

predecesor ↔ adept.

Conversii nu formați o clasă independentă, deoarece printre acestea se numără antonime ale claselor anterioare. Mulți cercetători

Nu consideră conversia ca un tip de antonimie,

dar ei consideră antonimia una dintre surse conversie [LES, p. 234].

2.2. După gradul de opus iasă în evidență Două clasă.

Antonime complete numit puncte extreme un număr de cuvinte care denotă concepte omogene:

rece fierbinte,

mic mare,

rău Bun.

Antonime complete omogen din punct de vedere stil.

Antonime incomplete ia în considerare cei care au

a) diferite nuanțe de semnificație:

rece cald,

mic - gigantic,

bun - dezgustător,

slab - puternic;

b) diferite culori stilistice sau expresive:

tânăr(neutru) - om batran(înalt) ,

rău(neutru) - misto(jarg.),

alerga(neutru) - a umbla greu(colocvial, exp.) .

2.3. Prin consolidarea în sistemul lingvistic antonimele sunt împărțite în

lingvistic(ca de obicei),

vorbire(contextual, ocazional).

Antonime contextuale– cuvinte care sunt antonime numai în acest context:

mierea este otravă,

Lilliput – Gulliver,

„Maestru și muncitor”(Tolstoi).

Au fost de acord:apă Șipiatră ,

Poezie Șiproză , gheaţă Șiflacără

Nu atât de diferiți unul de celălalt(Pușkin).

Poet s-ar putea să nu fii

Darcetăţean a fi obligat(Nekrasov).

2.4. După structură(clasificare structurală)

Antonime cu mai multe rădăcini sunt cea mai mare clasă de cuvinte.

Antonime înrudite:

la -cară ↔la -carry (la ↔ tu, vz ↔ s, s ↔ ori etc.);

alfabetizat ↔Nu -competent, chipeș ↔Nu -Frumoasa;simetrie ↔A -simetrie,militarism ↔anti -militarism;

Engleză. dăuna- plin „dăunător” – dăuna- Mai puțin 'inofensiv'

Enantiosemie(greacă enantios„opus”), sau antonimie intracuvânt– prezența unui cuvânt cu sensuri opuse. De exemplu:

împrumuta- a imprumuta ↔ împrumuta

Fă o rezervare - special ↔ accidental,

vedere- Privind în jur, să aflu ceva ↔ caut, a nu observa, a rata,

răsfăţa– strigoi, mângâiere ↔ a se comporta prost, a se risipi,

lat. altus- înalt ↔ adânc.

Cu exceptia limba enantiosemie, izolat vorbire, care apare în anumite contexte ca urmare a unei evaluări expresiv-ironice a evenimentelor, atunci când un cuvânt cu sens pozitiv este folosit în sens negativ:

Deci nu te-ai pregătit pentru cursul de azi?!Uimitor !

Astfel debun Nu am mai văzut o recepție până acum!

Oh siinteligent !

Enantiozemie interlingvistică:

putoare– în limbile slave de est „a emana un miros urât”, în limbile slave de vest – „a mirosi parfumat”, cf. ceh puturoși'parfum';

ciudățenieîn poloneză „frumusețe”;

lat. hostis „dușman” → pentru ruși și germani „negustor străin” → Gast, oaspete„vizitator prietenos”; în proto-limba indo-europeană cuvântul însemna „străin” [Reformatsky, p. 102].

Legătura dintre antonimie și polisemie și sinonimie

LSV un cuvânt polisemantic poate fi inclus în diverse serii de antonime:

gros - rar(despre pădure, păr); – lichid(despre supă, smântână);

uscat – 1) fără umiditate - umed,

2) lipsit de umiditate - umed,

3) lipsă de prospețime - proaspăt,

4) subțire - deplin,

5) lipsit de blândețe, bunătate - afectuos.

Între perechi (și rânduri) sinonime este posibil antonimic relaţie:

­ durere ↔ bucurie ,

jale - tristețe, durere, întristare, durere, melancolie, durere etc.

bucurie - bucurie, fericire, fericire etc.

fricos

curajos timid pachet anonim

timid

Utilizarea stilistică a antonimiei

1. Antonimele sunt un mijloc viu de exprimare antiteze(un dispozitiv stilistic bazat pe opoziția de concepte comparabile (obiecte, fenomene, trăsături) la nivel de fraze, propoziții):

Toate acestea ar fiamuzant ori de câte ori nu era așatrist .

Uşor face prieteni – greu despărțiți-vă .

2. Oximoron(greacă oximō ron„duh-prost”) este o figură de stil care constă dintr-o combinație de cuvinte care se contrazic în sens:

tăcere elocventă

tăcere răsunătoare,

vin sec,

Zombie,

suflete moarte,

Zăpadă fierbinte.

Literatură

Alefirenko N.F. Teoria limbajului. Curs introductiv. M.: Academia, 2004. Antonymy. Funcțiile antonimelor. p. 221–227.

Vendina T.I. Introducere în lingvistică. M.: Liceu, 2001. Antonime. p. 158–160.

Girutsky A. A. Introducere în lingvistică. Minsk: TetraSystems, 2001. 6.4. Grupări lexico-semantice de cuvinte. Antonime. Antonimie. p. 137–140.

Koduhov V. I. Introducere în lingvistică. M.: Educaţie, 1987. § 28. Grupări lexico-semantice de cuvinte. Antonime. p. 183–184.

LES – Dicţionar enciclopedic lingvistic. M.: Enciclopedia sovietică, 1990. Antonymy. pp. 35–36. Antonime. p. 36.

Rakhmanova L. I., Suzdaltseva V. N. Limba rusă modernă. Vocabular. Frazeologie. Morfologie. M.: Editura Universității de Stat din Moscova: Editura CheRo, 1997. Antonime. pp. 106–115.

Reformatsky A. A. Introducere în lingvistică. M.: Aspect Press, 1997. § 17. Antonime. pp. 101–104.

Limba rusă modernă. Fonetică. Lexicologie, Frazeologie / ed. P. P. Paltoane de blană. Minsk: Progress, 1998. Corelarea cuvintelor rusești bazată pe principiul antonimiei. p. 210–216.

Shaikevici A. Ya. Introducere în lingvistică. M.: Academia, 2005. § 57. Grupuri semantice. p. 163–166.

ERYA – limba rusă. Enciclopedie. M.: Marea Enciclopedie Rusă - Gutarda, 1997. Antonymy. pp. 28–29. Antonime. p. 31.

În sens, dar cuvinte aparținând aceleiași părți de vorbire. Au diferite ortografii și sunete. Este foarte ușor să determinați sensul unui antonim prin altul este suficient să îi dați forma de negație. De exemplu, un antonim direct pentru cuvânt a vorbi nu înseamnă a tace, trist nu este veselși așa mai departe. În acest articol vom arunca o privire mai atentă asupra conceptului de „antonime” și vom afla tipurile acestora.

Informații generale

Datorită bogăției limbii ruse, există multe nuanțe și subtilități în orice parte a vorbirii. Nu degeaba se studiază numeroase manuale de lingvistică în școli și unele instituții de învățământ superior.

1. Este de remarcat faptul că, din cauza polisemiei, antonimele aceluiași cuvânt diferă în contexte diferite. De exemplu: mistreț bătrân - mistreț tânăr, mașină veche - mașină nouă, brânză veche - brânză proaspătăși așa mai departe.
2. Nu fiecare unitate lexicală are antonime. De exemplu, cuvintele nu le au coase, institut, carteși așa mai departe.
3. Caracteristica principală este opoziția de cuvinte care poate însemna:

• semnele unui obiect ( inteligent - prost, rău - bun);
• fenomene sociale și naturale ( talent – ​​mediocritate, căldură – frig);
• state și acțiuni ( dezasambla - aduna, uita - tine minte).

Tipuri de antonime

Ele variază ca structură.

• Antonimele cu o singură rădăcină sunt cuvinte care au sens opus, dar au aceeași rădăcină. De exemplu: dragoste - antipatie, progres - regresie. Ele sunt formate prin atașarea prefixelor (nu-, fără/s-, re-, de- și așa mai departe).
• Antonimele cu rădăcini diferite sunt cuvinte care au sens polar și au rădăcini diferite. De exemplu: mare - mic, negru - alb.

La rândul său, primul tip se împarte și în: antonime-eufemisme (exprimă loial contrariul, diferența, de exemplu: semnificativ - nesemnificativ)și enantioseme (exprimă opoziție cu același cuvânt, de exemplu: vedere(în sensul de a vedea) și vedere(în sensul sărituri).

Se distinge și un alt grup: antonimele contextuale sunt cuvinte care diferă ca înțeles doar într-un anumit caz. De exemplu, în reprezentația autoarei: ea a avut nu ochii- A ochi.

Sensul antonimelor este următorul.

• Opus: ele denotă polaritatea acțiunilor, fenomenelor sau semnelor. De regulă, între astfel de antonime puteți pune un cuvânt cu un sens neutru: bucurie- apatie - trist, pozitiv- indiferență - negativ.
• Vector: acestea denotă acțiuni multidirecționale: pune - decola, deschide - inchide.
• Contradictoriu: indicați polaritatea obiectelor, fenomenelor și semnelor, fiecare dintre ele excluzându-l pe celălalt. Este imposibil să puneți un cuvânt neutru între ele: dreapta stanga.

Funcțiile antonimelor

Într-o propoziție, antonimele joacă un rol stilistic și sunt folosite pentru a face vorbirea mai expresivă. Ele sunt adesea folosite ca antiteză (opoziție, contrast). Exemplu: „Cel care nu a fost nimeni va deveni totul”. Uneori antonimele formează un oximoron (combinând incompatibilul). Exemplu: „Zăpadă fierbinte”, „Cadavru viu”.

Antonimele sunt utilizate pe scară largă nu numai în titlurile lucrărilor, ci și în proverbe și zicători.

Diferite ca sunet și ortografie, având sensuri lexicale direct opuse: adevăr - minciună, bine - rău, vorbește - tace.

Antonime după tipul de concepte exprimate:

• corelate contradictorii- astfel de contrarii care se completează reciproc la întreg, fără legături tranzitorii; se află într-o relaţie de opoziţie privată. Exemple: rău - bine, minciună - adevăr, viu - mort.
• se corelează contrarian- antonime care exprimă contrarii polari în cadrul unei esențe în prezența legăturilor de tranziție - gradație internă; se află într-o relaţie de opoziţie treptată. Exemple: negru (- gri -) alb, bătrân (- bătrân - mijlociu -) tânăr, mare (- mediu -) mic.
• se corelează vectorul- antonime care exprimă diferite direcții de acțiuni, semne, fenomene sociale etc. Exemple: intra - ieși, cobor - urcă, lumină - sting, revoluție - contrarevoluție.
• conversii- cuvinte care descriu aceeași situație din punctul de vedere al diferiților participanți. Exemple: cumpara - vinde, sot - sotie, invata - invata, pierde - castiga, pierde - gaseste.
• enantiosemie- prezența unor sensuri opuse în structura unui cuvânt. Exemple: împrumutați cuiva bani - împrumutați bani de la cineva, înconjurați pe cineva cu ceai - tratați și nu tratați.
• pragmatic- cuvinte care sunt în mod regulat contrastate în practica utilizării lor, în contexte (pragmatică - „acțiune”). Exemple: suflet - corp, minte - inimă, pământ - cer.

Conform structurii, antonimele sunt:

• multi-rădăcină(Înainte şi înapoi);
• cu o singură rădăcină- se formează folosind prefixe cu sens opus: intrare - ieșire, sau folosind un prefix adăugat cuvântului inițial (monopol - antimonopol).

Din punctul de vedere al limbajului și al vorbirii, antonimele sunt împărțite în:

• lingvistic(obișnuit) - antonime care există în sistemul lingvistic (bogat - sărac);
• vorbire(ocazional) - antonime care apar într-un anumit context (pentru a verifica prezența acestui tip, trebuie să le reduceți la o pereche de limbi) - (aur - jumătate de cupru, adică scump - ieftin). Se găsesc adesea în proverbe.

În ceea ce privește acțiunea, antonimele sunt:

• proporțională- actiune si reactie (scula-te - culca, imbogateste-te - sarac);
• disproporţionat- acțiune și lipsă de acțiune (în sens larg) (aprindere - stinge, gândi - reconsidera).

Antonimele, sau cuvintele cu semnificații opuse, au devenit subiectul analizei lingvistice relativ recent, iar interesul pentru studiul antonimiei ruse și tătare crește semnificativ. Acest lucru este dovedit de apariția unui număr de studii lingvistice speciale despre antonimie și dicționare de antonime.

Unitățile lexicale ale vocabularului unei limbi se dovedesc a fi strâns legate nu numai pe baza legăturii lor asociative prin asemănare sau contiguitate ca variante lexico-semantice ale unui cuvânt polisemantic. Majoritatea cuvintelor limbii nu conțin o trăsătură capabilă de opoziție, prin urmare, relațiile antonimice sunt imposibile pentru ei, totuși, într-un sens figurat, pot dobândi un antonim. Astfel, în antonimia contextuală sunt posibile relații antonimice între cuvinte cu sens direct, iar atunci aceste perechi de cuvinte poartă o încărcătură emfatică și îndeplinesc o funcție stilistică deosebită.

Antonimele sunt posibile pentru cuvintele ale căror semnificații conțin nuanțe calitative opuse, dar semnificațiile se bazează întotdeauna pe o trăsătură comună (greutate, înălțime, sentiment, ora din zi etc.). De asemenea, numai cuvintele aparținând aceleiași categorii gramaticale sau stilistice pot fi contrastate. În consecință, cuvintele aparținând diferitelor părți ale vorbirii sau nivelurilor lexicale nu pot deveni antonime lingvistice.

Antonime în poezie

Aici intrăm în august, oh,
nu te duci în pădure rar, si in gros,
unde este Iuda din aspen?
a atârnat fără un murmur și s-a îndepărtat.
August e mai încurcat decât un nod,
Cum bun in captivitate rău,
are flori sub picioare,
adesea asemănătoare cu rulotele.

Vezi si

Note

Fundația Wikimedia. 2010.

Vedeți ce sunt „Antonime” în alte dicționare:

- (de la anti... și numele grecesc onyma), cuvinte dintr-o parte de vorbire cu sens opus, de exemplu, adevărul este fals, sărac este bogat... Enciclopedie modernă

- (de la anti... și numele greacă onyma) cuvinte cu sens opus. De exemplu: adevărul este o minciună, sărac este bogat... Dicţionar enciclopedic mare

ANTONIME- (din greaca anti... – contra + onoma – nume). 1. Cuvinte care au sensuri opuse. Baza antonimiei este prezența în sensul unui cuvânt a unui atribut calitativ care poate crește sau descrește și ajunge la opus. De aceea… … Noul dicționar de termeni și concepte metodologice (teoria și practica predării limbilor străine)

Antonime- (de la anti... și numele grecesc onyma), cuvinte dintr-o parte de vorbire cu sens opus, de exemplu „adevărul este o minciună”, „sărac bogat”. ... Dicţionar Enciclopedic Ilustrat

Antonime- (din grecescul anti – ‘împotriva’ + onyma – ‘nume’) – perechi de cuvinte ale aceleiași părți de vorbire cu sensuri opuse. Baza psihologică a existenței lui A. este asocierea, prin contrast; logic – concepte opuse și contradictorii. Potrivirea relațiilor... Dicționar enciclopedic stilistic al limbii ruse

Antonime- (din grecescul ἀντι contra și ὄνυμα nume) cuvinte dintr-o parte de vorbire care au sensuri opuse. În funcție de tipul de opoziție exprimat (vezi Antonymy), antonimele sunt împărțite în clase corespunzătoare, dintre care principalele sunt: ​​1) antonime, ... ... Dicționar enciclopedic lingvistic

- (din greaca anti impotriva + nume onyma). Cuvinte cu sensuri opuse. Baza antonimiei este prezența în sensul unui cuvânt a unui atribut calitativ care poate crește sau descrește și ajunge la opus. Prin urmare, există mai ales multe... Dicţionar de termeni lingvistici

antonime- (numele grecesc anti contra și onuma) Cuvinte din aceeași parte de vorbire care au semnificații opuse corelând între ele; iubesc să urăsc. Nu toate cuvintele intră în relații antonimice. Pe baza structurii rădăcinii, se disting antonime: 1)… … Dicţionar de termeni lingvistici T.V. Mânz

- (din grecescul anti - împotriva și onoma - nume), cuvinte legate prin relații de sens opus, de exemplu: victorie - înfrângere, în glumă - serios. Un cuvânt polisemantic are diferite antonime pentru diferite sensuri: moale - calos, dur, dur. Literatura si... Enciclopedie literară

Ov; pl. (antonim la singular, a; m.) [din greacă. anti împotriva și onimă nume, titlu]. Lingvistic Cuvinte care au semnificații opuse (de exemplu: minciună adevărată, sărac bogat, dragoste să urăști). ◁ Antonim, oh, oh. Un dicționar. Și nu relații. da...... Dicţionar enciclopedic

Cărți

• Antonime, Donatella Bergamino, Francesca Bignotti, Francesca Massa, Mare sau mic? Gros sau subțire? Trist sau fericit? În această minunată carte, copilul tău va găsi răspunsuri la primele lui întrebări și va primi primele - și cele mai importante - cunoștințe despre... Categorie: Primele cărți ale bebelușului Seria: Primele mele cunoștințe Editor: