Inervează organele genitale externe. Alimentarea cu sânge a organelor genitale feminine

ALIMENTAȚIA DE SÂNG LA ORGANE GENITALE EXTERNE ȘI INTERNE

Alimentarea cu sânge a organelor genitale externe este efectuată în principal de organele genitale interne (pudendale) și doar parțial de ramuri ale arterei femurale.

Ramurile terminale ale arterei iliace interne sunt artera pudenda internă și artera rectală inferioară, din care iau naștere vasele care alimentează vaginul.

Artera pudenda internă ( A. Pudenda Interna) părăsește cavitatea pelviană prin foramenul sciatic mare, iar ramurile sale furnizează sânge pielii și mușchilor din jurul anusului, perineului, inclusiv labiile mari și mici, și clitorisului.

Artera pudendă superficială externă ( r. Pudenda, s. superficialis) ia naștere din artera femurală, ramurile acesteia alimentează labiile mari și vaginul (vezi Fig. 2.3).

Venele care transportă sângele din perineu sunt în principal ramuri ale venei iliace interne. În cea mai mare parte, ele însoțesc arterele. O excepție este vena clitoridiană dorsală profundă, care drenează sângele din țesutul erectil al clitorisului printr-o fisură sub simfiza pubiană în plexul venos din jurul gâtului vezicii urinare. Venele genitale externe, trecând lateral, drenează sângele din labiile mari și intră în marea venă safenă a piciorului.

Aportul de sânge către organele genitale interne provine din aortă. Organele pelvine furnizează sânge în uter ( A. uterin) și artera ovariană ( A. ovarica). Artera uterină ia naștere din artera iliacă internă sau hipogastrică, coboară, trece peste ureter, se apropie de coasta uterului, iar la nivelul colului uterin este împărțită în ramuri ascendente și descendente. Ramura ascendentă parcurge marginea laterală a corpului uterin, furnizându-l cu trunchiuri arteriale situate pe direcție transversală, al căror diametru scade pe măsură ce se apropie de linia mediană a uterului (Fig. 2.4). Ramura ascendentă a arterei uterine ajunge la trompele uterine și se împarte în ramuri tubare și ovariene. Ramura tubară merge spre mezenterul trompei uterine ( mezosalpinx), alimentând tubul, tubul ovarian trece în mezenterul ovarului ( mezovariu), unde se anastomozează cu artera ovariană. Ramura descendentă a arterei uterine furnizează sânge colului uterin, domului și treimii superioare a vaginului.

Corelarea organelor pelvine: 1 - vezica urinara; 2 - uter; 3 - rect; 4 - ovar; 5 - teava; 6 - ligamentul rotund al uterului; 7 - ureter; 8 - aorta; 9 - artera uterină

Artera ovariană apare fie din aortă, fie (de obicei spre stânga) din artera renală. Coborând împreună cu ureterul, artera ovariană trece prin ligamentul infundibulopelvin sau suspensor ( lig. infundibulo-pelvicum), dând o ramură ovarului și trompei. Artera ovariană se anastomozează cu o ramură a arterei uterine, furnizând sânge la ovar.

Arterele organelor genitale sunt însoțite de vase venoase bine dezvoltate.

SISTEM LIMFATIC

Vasele limfatice care drenează limfa din organele genitale externe și treimea inferioară a vaginului merg la ganglionii limfatici inghinali. Canalele limfatice care se extind din treimea medie superioară a vaginului și a colului uterin merg la ganglionii limfatici situati de-a lungul vaselor de sânge hipogastrice și iliace.

Limfa din partea inferioară a uterului pătrunde în principal în ganglionii limfatici sacrali, iliaci externi și iliaci comuni; o oarecare limfa curge si catre ganglionii lombari inferiori de-a lungul aortei abdominale si catre ganglionii inghinali superficiali. Cea mai mare parte a limfei din partea superioară a uterului se scurge lateral în ligamentul larg al uterului, unde se unește colectarea limfei din trompele uterine și ovar. În continuare, prin ligamentul care suspendă ovarul, de-a lungul vaselor ovariene, limfa pătrunde în ganglionii aflați de-a lungul aortei abdominale inferioare. Din ovare, limfa este drenată prin vase situate de-a lungul arterei ovariene și merge la ganglionii limfatici situati pe aortă și vena genitală inferioară. Între aceste plexuri limfatice există conexiuni - anastomoze limfatice.

INERVAȚIA

Inervația organelor genitale provine din nervii simpatici și spinali.

Fibrele părții simpatice a sistemului nervos autonom provin din plexul solar și la nivelul vertebrei V lombare formează plexul hipogastric superior ( plexul hipogastric superior). Fibrele pleacă din el, formând plexurile hipogastrice inferioare drept și stâng ( plexul hipogastric superior și dexterinferior). Fibrele nervoase din aceste plexuri merg la puternicul plex uterovaginal sau pelvin ( plexul uterovaginalis, s. pelvicul).

Plexurile uterovaginale sunt situate în țesutul parametrial lateral și posterior de uter la nivelul orificiului intern și al canalului cervical. Ramurile nervului pelvin se apropie de acest plex ( n. pelvicul). Fibrele simpatice și parasimpatice care se extind din plexul uterovaginal inervează vaginul, uterul, părțile interne ale trompelor uterine și vezica urinară.

Ovarele sunt inervate de nervii simpatici și parasimpatici din plexul ovarian ( plexusovaric).

Organele genitale externe și podeaua pelvină sunt în principal inervate de nervul pudendal ( n. pudendus).

Fibra pelviană este bine dezvoltată în cavitatea pelviană, înconjoară toate organele sale, formând următoarele secțiuni: pre- și peri-vezicală; peri-uterine și peri-vaginale; peri-intestinale. În unele zone, fibra este slăbită, în altele este strunoasă, dar toate secțiunile sale sunt interconectate.

Alimentarea cu sânge a organelor genitale interne efectuate în principal din aortă (sistemul arterelor iliace comune și interne). Bazele alimentarea cu sânge a uterului furnizate artera uterină (uterină), care ia naștere din artera iliacă internă (hipogastrică) (a iliaca interna). În aproximativ jumătate din cazuri, artera uterină apare independent de artera iliacă internă, dar poate apărea și din arterele ombilicale, pudendale interne și chistice superficiale.

Artera uterină coboară spre peretele pelvin lateral, apoi trece înainte și medial, situat deasupra ureterului, căruia îi poate da o ramură independentă La baza ligamentului lat uterin, se întoarce medial spre colul uterin. În parametru, artera se conectează cu venele însoțitoare, nervii, ureterul și ligamentul cardinal. Artera uterină se împarte apoi într-o ramură ascendentă mare, foarte sinuoasă și una sau mai multe ramuri descendente mici, care furnizează partea superioară a vaginului și partea adiacentă a vezicii urinare. Ramura ascendentă principală merge în sus de-a lungul marginii laterale a uterului, trimițând ramuri arcuate către corpul său. Aceste artere arcuate înconjoară uterul sub stratul seros. La anumite intervale, din ele se îndepărtează ramuri radiale, care pătrund în fibrele musculare care se împletesc ale miometrului. După naștere, fibrele musculare se contractă și, acționând ca ligaturi, comprimă ramurile radiale. Arterele arcuate scad rapid în dimensiune de-a lungul liniei mediane, prin urmare, cu inciziile pe linia mediană a uterului, se observă mai puține sângerări decât în cazul celor laterale. Ramura ascendentă a arterei uterine se apropie de trompa uterine, rotindu-se lateral în partea superioară a acesteia și se împarte în ramuri tubare și ovariene. Ramura tubară trece lateral în mezenterul trompei uterine (mezosalpinx). Ramura ovariană merge la mezenterul ovarului (mezovariu), unde se anastomozează cu artera ovariană, care iese direct din aortă.

Ovarele sunt alimentate cu sânge din artera ovariană (a.ovarica), provenind din aorta abdominală din stânga, uneori din artera renală (a.renalis). Coborând împreună cu ureterul, artera ovariană trece prin ligamentul care suspendă ovarul în partea superioară a ligamentului larg uterin, dând o ramură către ovar și tub; secţiunea terminală a arterei ovariene se anastomozează cu secţiunea terminală a arterei uterine.

ÎN alimentarea cu sânge a vaginului Pe lângă arterele uterine și genitale, participă și ramurile arterelor vezicale inferioare și rectale medii. Arterele organelor genitale sunt însoțite de vene corespunzătoare. Sistemul venos al organelor genitale este foarte dezvoltat; lungimea totală a vaselor venoase depășește semnificativ lungimea arterelor datorită prezenței plexurilor venoase care se anastomozează larg între ele. Plexurile venoase sunt situate în clitoris, la marginile bulbilor vestibulului, în jurul vezicii urinare, între uter și ovare. ÎN inervația organelor genitale feminine Sunt implicate părțile simpatice și parasimpatice ale sistemului nervos autonom, precum și nervii spinali.

Fibrele părții simpatice a sistemului nervos autonom, care inervează organele genitale, provin din plexurile aortice și celiace („solare”), coboară și se formează la nivelul vertebrei lombare V. plexul hipogastric superior (plexul hipogastric superior). Fibrele se extind din el, formându-se plexurile hipogastrice inferioare drept și stâng (plexul hipogastric sinistru și dexter inferior). Fibrele nervoase din aceste plexuri merg la cei puternici plexul uterovaginal sau pelvin (plexul uterovaginal, s.pelvicus).

Plexurile uterovaginale sunt situate în țesutul parametric lateral și posterior de uter la nivelul orificiului intern și al canalului cervical. Ramurile se apropie de acest plex nervul pelvin (n.pelvicus), referitoare la partea parasimpatică a sistemului nervos autonom. Fibrele simpatice și parasimpatice care se extind din plexul uterovaginal inervează vaginul, uterul, părțile interne ale trompelor uterine și vezica urinară. Ovarele sunt inervate nervii simpatici și parasimpatici din plexul ovarian (plexul ovaric).

Alimentarea cu sânge a organelor genitale externe efectuată în principal de artera pudendă internă și doar parțial de ramuri ale arterei femurale.

· Artera pudenda internă(a.pudenda interna) este artera principală a perineului. Este una dintre ramurile arterei iliace interne (a.iliac interna). Ieșind din cavitatea pelviană, trece în partea inferioară a foramenului sciatic mare, apoi ocolește coloana ischială și trece de-a lungul peretelui lateral al fosei ischiorectale, traversând transversal foramenul sciatic mic.

· Artera pudenda internă, intrând în secțiunea perineală profundă, se ramifică în mai multe fragmente și alimentează bulbul vestibulului vaginului, glanda mare a vestibulului și uretra. Când se termină, se împarte în arterele profunde și dorsale ale clitorisului, apropiindu-se de ea lângă simfiza pubiană.

Prima ramură a arterei pudendale interne este artera rectală inferioară(a. rectalis inferior). Trecând prin fosa ischiorectală, furnizează sânge pielii și mușchilor din jurul anusului.

· Ramura perineală furnizează structurile părții superficiale a perineului și continuă sub formă de ramuri posterioare mergând spre labiile mari și mici.

Artera pudendă externă (superficială) (r.pudenda externa, s.superficialis) provine din partea medială a arterei femurale (a.femoralis) și furnizează partea anterioară a labiilor mari. Artera pudendă externă (profundă) (r.pudenda externa, s.profunda) pleacă și ea din artera femurală, dar mai adânc și mai distal, după trecerea prin fascia lata pe partea medială a coapsei, intră în partea laterală a labiile mari. Ramurile sale trec în partea anterioară și posterioară labial arterelor.

Venele care trec prin perineu, sunt în principal ramuri ale venei iliace interne. În cea mai mare parte, ele însoțesc arterele. Excepție este vena clitoridiană dorsală profundă, care drenează sângele din țesutul erectil al clitorisului. Venele genitale externe drenează sângele din labiile mari, trecând lateral pentru a pătrunde în marea venă safenă a piciorului.

Alimentarea cu sânge a organelor genitale interne efectuate în principal din aortă (sistemul arterelor iliace comune și interne).

Bazele alimentarea cu sânge a uterului furnizate artera uterină (uterină), care ia naștere din artera iliacă internă (hipogastrică) (a iliaca interna). În aproximativ jumătate din cazuri, artera uterină apare independent de artera iliacă internă, dar poate apărea și din arterele ombilicale, pudendale interne și chistice superficiale.

Artera uterină coboară spre peretele pelvin lateral, apoi trece înainte și medial, situat deasupra ureterului, căruia îi poate da o ramură independentă La baza ligamentului lat uterin, se întoarce medial spre colul uterin. În parametrul său, artera se conectează cu venele însoțitoare, nervii, ureterul și ligamentul cardinal. Artera uterină se împarte apoi într-o ramură ascendentă mare, foarte sinuoasă și una sau mai multe ramuri descendente mici, care furnizează partea superioară a vaginului și partea adiacentă a vezicii urinare. Ramura ascendentă principală merge în sus de-a lungul marginii laterale a uterului, trimițând ramuri arcuate către corpul său. Aceste artere arcuate înconjoară uterul sub stratul seros. La anumite intervale, din ele se îndepărtează ramuri radiale, care pătrund în fibrele musculare care se împletesc ale miometrului. După naștere, fibrele musculare se contractă și, acționând ca ligaturi, comprimă ramurile radiale. Arterele arcuate scad rapid în dimensiune de-a lungul liniei mediane, prin urmare, cu inciziile pe linia mediană a uterului, se observă mai puține sângerări decât în cazul celor laterale. Ramura ascendentă a arterei uterine se apropie de trompa uterine, rotindu-se lateral în partea superioară a acesteia și se împarte în ramuri tubare și ovariene. Ramura tubară trece lateral în mezenterul trompei uterine (mezosalpinx). Ramura ovariană merge la mezenterul ovarului (mezovariu), unde se anastomozează cu artera ovariană, care iese direct din aortă.

Organele genitale externe feminine includ zona genitală feminină și clitorisul.

Spre zona genitală feminină ,pudendum femininum, includ pubisul, labiile mari și mici și vestibulul vaginului.

Pubis mons piibis, in varf este separata de zona abdominala prin santul pubian, de solduri prin santurile coxofemurale. ^Lia majora , labia majoră a pudendi, limitat din lateral fanta genitala,rima pudendi. Labiile mari sunt conectate între ele comisura anterioară a buzelor,comisura labiorum anterior,Și comisura posterioara a buzelor,comisura labiorum posterior.

Labia minoră labia minora pudendi, situat în interior de labiile mari în fisura genitală, limitând vestibulul vaginului. Capetele posterioare ale labiilor mici frenul labiilor,frenulum labiorum pudendi. Acestea din urmă limitează fosa vestibulului vaginului,fosa vestibuli vaginae.

Vestibul vaginal , vestibul vaginal, limitat lateral de suprafetele mediale ale labiilor mici, in partea de jos (spate) se afla fosa vestibulului vaginului, in partea de sus (in fata) - clitorisul. În adâncurile vestibulului există o nepereche deschidere vaginala,ostium vaginae.În vestibulul vaginului, între clitoris în față și intrarea în vagin în spate, la vârf se deschide o mică papilă. deschiderea externă a uretrei,ostium uretrae externum.
Canalele glandelor vestibulare mari și mici se deschid în vestibulul vaginului.
bulbul vestibulului,bulbul vestibular, exteriorul este acoperit cu mănunchiuri de mușchi bulbospongios, constă dintr-un plex dens de vene înconjurate de țesut conjunctiv și mănunchiuri de celule musculare netede.
Clitoris clitoris cuprinde corp cavernos pereche al clitorisului,corpus cavernos clitoridis,- dreapta și stânga.

Fiecare dintre ele începe picior de clitoris,crus clitoridis, din periostul ramului inferior al pubisului. Se formează picioarele clitorisului corpul clitorisului,corpul clitorisului, final cap,Glandul clitorisului. Corpul clitorisului este acoperit la exterior cu un dens tunica albuginea,tunica albuglnea.
Clitorisul este limitat de sus preput,preputium clitoridis, există un fund frenul clitoridian,frenul clitoridului.
Vasele și nervii organelor genitale externe feminine. Labiile mari și mici primesc sânge prin ramurile labiale anterioare din artera pudenda externă (dreapta și stânga) - o ramură a arterei femurale corespunzătoare, precum și prin ramurile labiale posterioare - din arterele perineale, care sunt ramuri ale arterei arterele pudendale interne. Sângele venos curge prin venele cu același nume în venele iliace interne. Vasele limfatice se scurge în ganglionii limfatici inghinali superficiali. Labiile mari și mici sunt inervate de ramurile labiale anterioare din nervul ilioinguinal, ramurile labiale posterioare din nervul perineal și ramurile genitale din nervul genital femural.
Artera profundă pereche a clitorisului, artera dorsală a clitorisului și arterele bulbului vestibular din artera pudenda internă participă la alimentarea cu sânge a clitorisului și bulbului vestibular. Sângele venos din clitoris curge prin venele profunde dorsale pereche ale clitorisului în plexul venos vezical și prin vena profundă a clitorisului în vena genitală internă. Venele bulbului vestibular se scurg în vena pudendală internă și venele rectale inferioare. Vasele limfatice din clitoris și bulbul vestibular se scurg în ganglionii limfatici inghinali superficiali. Inervația clitorisului se realizează prin ramuri ale nervilor dorsali ai clitorisului din nervul pudendal și nervii cavernoși ai clitorisului din plexul hipogastric inferior.